Omul zilelor noastre traieste o mica drama, dupa ce se incheie fiecare sarbatoare de peste an…Ce va face el acum? Cate luni au mai ramas pana la sarbatoarea viitoare? Atunci va putea, din nou, sa se relaxeze cu familia sau prietenii, va avea parte de cateva zile libere, va trece, in cel mai bun caz, pe la Biserica si isi va incarca bateriile.
Multi dintre noi ne confruntam cu aceasta problema si nu prea gasim solutii pentru rezolvarea ei. Asta pentru ca refuzam sa vedem esenta din interiorul unei sarbatori, in acceptiunea standard a vremurilor noastre. In anii 2000, Craciunul inseamna, asa cum stim cu totii, multe luminite, cumparaturi pana la epuizare, partii de schii in Austria, vin fiert si, of course, multa carne de porc. Daca undeva, in fundal, mai palpaie Steaua de la Rasarit si se aude, vag, o colinda ortodoxa e foarte bine. E varianta rezonabila, pentru ca televiziunile ne ofera craciunite si alte accesorii de sezon. Pastele e asimilat cu iesirea la iarba verde, cu oua rosii in exces si cu un Bunny-Party alaturi de colegii de birou. Vinul, aproape obligatoriu, baut din pahare de plastic…
Dar, pentru ca mereu exista un Dar, Adevarul este cu totul altul. Este o Persoana, este Fiul lui Dumnezeu, care, de mai bine de 2000 de ani, repeta, zilnic, traseul sau pamantean pentru fiecare dintre noi. Cati avem puterea sa dam la o parte spinii si buruienile care ne inunda viata si sa-L acceptam ca Mantuitor al sufletelor noastre?
Ziarist. Ortodox 
Leave a comment